Evolutia tehnologica si „spamming-ul”la romani…

Am revenit, dar nu cu o postare scrisa de mine ci de un bun prieten. As fi vrut sa fie ceva haios pentru ca are talent, dar din pacate a ales sa povesteasca o intamplare nu tocmai placuta.

Incep prin a-mi exprima mai intai un oarecare ”dezgust” fata de oamenii care nu reusesc sub nici o forma sa se adapteze secolului in care traiesc. Nu ma-ntelegeti gresit, exista si din punctul meu de vedere tehnologie inutila, care face rau, polueaza, etc. Insa, daca traiesti in mediul urban, lucrezi intr-un domeniu relativ de succes, esti tanar si observi ca pur si simplu nu ai de ales, si anume: TREBUIE sa folosesti laptop-ul, TREBUIE sa te promovezi online si TREBUIE sa folosesti minunea care se numeste e-mail, am pretentia sa cunosti macar la un nivel minim, componentele de mai sus. Daca mediul in care lucrezi este si stresant si reusesti sa te lasi condus sau cuprins de paranoia, combinatia e fatala.

Pentru altii… si pentru tine ulterior…

Sa presupunem ca mergi pe strada si te-mpiedici de o radacina de copac care vrea parca sa fuga de betoane si de ”raul”civilizatiei iesind la lumina zilei din asfaltul trotuarului. Cazi, te ranesti, te doare, te cuprinde furia, arunci niste injurii printre dinti nefericitului „pom”, ca si cum ar fi o fiinta malefica ce te astepta de dupa colt rabdatoare, planuind minutios clipa in care te va culca la pamant! Te ridici mormaind si mergi mai departe, facand mai intai o oprire la cel mai apropiat spital.  A doua zi treci pe langa acelasi trotuar dar de data aceasta parca teleghidat, pe cealalta pare, ca si cum creierul te protejeaza automat de un alt eventual atac”pomifer”! Observi cu stupoare ca „nenorocita „ bucatica de vegetatie e arsa si facuta scrum. Te opresti. Schimonosesti fara sa vrei un zambet tampit si perfid in coltul gurii, amintindu-ti de cazatura glorioasa si de bandajul cu betadina pe care-l porti pe tampla. In jurul copacului pompieri si locatari ai blocurilor vecine , oripilati de scena si de potentialul incendiu ce le-ar fi putut pune in pericol viata.

O doamna cu bigudiuri pe cap , supraponderala si imbracata-n halat de baie,care parca depicteaza perfect imaginea mahalagioaicei, te observa si adunandu-si de undeva din adancurile fiintei puterile, te arata cu degetul si striga din rasputeri: El! El a zis ieri!L-am vazut! L-am auzit cum a zis ieri cand a cazut si s-a ranit aici! A spus ca-i va da foc! Ne puteai omori pe toti! Criminalule!””

Pentru o clipa nu reactionezi! Zambesti si te gandesti ca e absurd! Dar creatura continua sa strige si sa te arate cu degetul! Ingheti, pentru ca toate privirile se intorc catre tine si arunca sageti de ura, sigure suta la suta ca faptasul se infatiseaza cu nerusinare dinaintea ochilor lor! Reusesti sa mormai usor „Dar eu nu….N-am…Cum sa….N-as fi putut…Am zis doar…N-as…” Dar multimea nu te aude, e hipnotizata de paranoia si de furie! E in transa! Te retragi! Pleci de acolo, inima iti bubuie! Auzi ïn urma ta strigand: „Chemati politia! Incendiatorul!” Inima bate parca si mai tare! AI reusit sa procesezi ce se-ntampla si te simti incoltit, n-ai facut nici un rau si totusi….Reusesti s-ajungi pe strada alaturata, parca-ti mai tragi suflul , parca se mai potoleste inima, parca simti cum mai dispare roseata „rusinoasa” din obraji…Iti dai seama de lucrul asta si te cuprinde furia! Dar de ce sa-mi fie rusine , de ce ? Nu am facut nimic! E doar  o coincidenta nenorocita! Ar trebui sa ma duc acolo si sa le spun, sa ma lupt cu ei! Te ridici de pe gardul pe care te-ai rezemat sa-ti recapeti puterile si dai sa te-ntorci! Creierul insa stie mai bine! Situatia care a provocat panica e memorata bine si stocata pentru totdeauna intr-un sertaras neuronal si nu te poate lasa sa continui fara sa te atentioneze. Creierul se conserva, te apara, el stie mai bine, subconstientul nu ti-ar face niciodata rau! Asa ca te opreti dupa numai un pas, prntru ca inima bubuie din nou cu o putere si mai mare,picioarele se-nmoaie, mainile iti amortesc, pieptul e tensionat si nu poti respira….Te aduni…Peste 5 minute te hotarasti sa mergi sa cauti cea mai apropiata farmacie. Intri si rusinat, un barbat cat un munte, ceri sfios un calmant din plante. Constient de expresia panicata pe care o afisezi, te rusinezi si mai tare. „12 lei”, spune farmacista si-ti intinde o cutie de Sedatif PC. Te instruiestre sa iei 2 odata de 3 ori pe zi si sa nu bei cafea. Tu iei imediat 3  si iesi… Te uiti dupa un taxi si vrei s-ajungi acasa….Doar vrei s-ajungi acasa…

Pe drum, pe bancheta din spate, auzi taximetristul cum iti vorbeste, iti spune ceva si auzi ca rade, zambesti si tu mecanic, ai impresia ca printr-un proces misterios al mintii umane ii si raspunzi, desi habar nu ai ce-ti spune. Tu nu te poti gandi decat la scena de acum o jumatate de ora…Te gandesti la ura aceea nejustificata a oamenilor, la siguranta cu care te acuzau, te gandesti ca ai fost la locul nepotrivit, ce ghinion….ce ghinion… Te linistesti, calmantul isi face efectul, apoi te cuprinde spaima din nou! Iti spui ca vor chema politia si ca te vor acuza de incendiere fara ca tu sa fi facut nimic! Inima bubuie din nou! Imediat ca un carusel al simturilor te cuprinde iarasi linistea! Nu ai facut nimic, deci nu ai de ce sa-ti faci griji orice s-ar intampla! Asta e! Nu ai de ce sa-ti faci griji atat timp cat nu esti tu incendiatorul! Vor face niste cercetari inainte, vor gasi probabil pompierii mucul de tigara al vreunui nefericit boschetar, vor gasi sticluta cu benzina si ea are sigur amprente, care cu siguranta nu sunt ale tale! Deci pot face ce vor! Zambesti din nou usurat….Iti amintesti atunci de panica si de furie si de farmacista….Sa-i spui sotiei? Sa treaca si ea prin aceeasi panica o jumatate de ora, pana sa-si dea seama de absurditatea situatiei? S-o cruti? Dar daca o cruti si te cheama politia la declaratii peste ceva timp si simturile ei o vor lua razna triplat? Te gandesti sa-i spui si sa fie mai bine doar o jumatate de ora. Ii spui. O privesti cum plange, cum se infurie , simti cum lacrimile ei sunt fierbinti….Ii intinzi sfios 2 pastile de Sedatif PC….Te cuprinde furia! Furie nemarginita pe doamna supraponderala in  halat de baie care te-a vazut cu o zi inainte cum te-ai impiedicat ca un natang de radacina copacului si ai strigat furios, cand ai observat ca-ti curge sange din tampla „Am sa-ti dau foc”! Ii explici sotiei ca nu are ce sa se-ntample pot face ce vor tu nu ai facut nimic, deci nu te va incrimina nimic! Lacrimile ei curg parca si mai fierbinti, nu poate procesa acum lucrurile astea, stii si tu, ti s-antamplat acum o ora….Furia ta pe doamna cu bigudiuri e acum nemarginita. Oare ea s-a gandit la…oare are habar pe ce lume traieste …oare….Apoi nu mai simti nimic, nici macar aceasta furie…Te linistesti. Stii ca nu ai facut nimic si asta conteaza! Doar asta!

Nu poti face nimic, te gandesti ca oamenii sunt limitati, nu cunosc fenomenul si cuprinsi de paranoicul sentiment de conservare, acelasi pe care l-ai experimentat si tu rezemat de gard, actioneaza irational si fac rau fara sa clipeasca, se conving singuri de niste scenarii ireale.

Dragi bloggeri, internauti si utilizatori de Pc-uri, permiteti-mi un sfat. Analizati cu atentie persoanele care va roaga sa le „formatati”gradina sau sa le „defragmentati” copacul din fata casei. Daca a doua zi gradina este ” spammata” cu daunatori sau copacul ars, sunteti primul suspect. Daca persoana respectiva nu se pricepe deloc la gradinarit, lasati mai bine pe altcineva sa aiba „placerea”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *