Gaura de la covrig

Ma bucur ca m-am nascut in Romania, intr-o familie normala, fara alergii la mancare si cu stomac rezistent. Nu imi pot imagina viata fara mancare iar daca: zboara, merge, inoata sau se taraste poate sa ajunga fara probleme farfuria mea, nu ma supar. Recunosc totusi ca nu pot manca ficat decat daca este bine condimentat si nu-I simt gustul, dar altfel mananc si cioara (exceptie fac cele bipedele).

Nu va imaginati ca as fi vreo obeza careia ii atarna o tona de sunci. Contrar cantitatilor imense de mancare si dulce pe care sunt capabila sa le bag in mine (fara sa tin cont de ora sau ingredientele de pe eticheta) am o greutate medie de 52-53 kg in zilele in care cantarul vrea sa se razbune pe mine pentru ca nu-l sterg de praf.

Ce vreau eu sa scriu aici a plecat de la faptul ca in aceasta seara la fiecare post tv la care m-am oprit din butonat era  cate o emisiune culinara. Asta nu ar fi in mod normal o problema pentru mine, dar fix astazi am mancat “gaura de la covrig”. Prin “gaura de la covrig” eu inteleg: 2 pachete de grau expandat tras in ciocolata, un iaurt cu fructe si o ciorba de burta. Comparativ cu cat de mult pot eu manca intr-o zi este extrem de putin….undeva la echivalentul a jumatate dintr-un pranz normal si gustarea de dupa.

Problema cea mai mare o reprezinta  faptul ca imi este in acelasi timp si foame si lene. Vad albastru de foame si imi ploua in gura cand ma uit la tv, dar imi este mult prea lene ca sa ma gandesc ce anume as putea incropi din ce am prin frigider.  Si sunt convinsa ca atunci cand il voi deschide nu voi gasi carne tocata si bere iar borcanele mele cu condimente nu contin nici una dintre acele minunate  arome pe care mi le plimba pe ecran prezentatorii.

Situatia de compromis cea mai la-ndemana este urmatoarea: cu ochii pe ceas si mana pe telefon, dupa ce termin de  scris aici voi lua cheile, portofelul, vecina de o aripa si ne vom indrepta catre restaurantul de la parterul blocului alaturat.

Nota: Ma bucur nespus de faptul ca am mancare pentru pisica altfel mi-ar fi mancat o mana in somn. Tind sa  cred ca ea este sufletul meu geaman caci de cate ori imi este mie foame ea face ture prin casa in locul meu, pana o hranesc. Pacat ca nu imi trece si mie foamea prin simpatie cu ea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *