K.O. fascinatiei

Da, fascinatia mea tocmai a fost facuta K.O. Totul a inceput acum 12 ani, pe vremea cand inca imi frecam coatele de bancile scolii. La momentul respectiv sa-ti vopsesti parul rosu era un semn de maxima indrazneala, chiar daca erai femeie, cu atat mai mult daca erai barbat. Intr-o zi, pe cand ma intorceam de la meditatii cu tramvaiul, am vazut la prima usa un par extraordinar de rosu, carliontat si tuns relativ scurt. Cum nu puteam vedea mai mult, am incercat sa imi fac loc dar fara succes. Imi doream atat de tare sa atasez o figura fascinatiei mele, incat am continuat sa dau din coate prin aglomeratie. Din fericire, am observat cum parul rosu se indrepta catre usa cand ne apropiam de statia mea, astfel incat atunci cand am ajuns in statie am coborat in viteza, determinata sa ma tin dupa respectiva persoana pana cand as fi reusit sa-i vad fata.

Spre surprinderea mea nu era o femeie, ci un baiat care nu parea a fi cu mai mult de 2-3 ani mai mare decat mine. Atat de fascinata am fost de ochii si de parul lui (dar mai ales de faptul ca ii statea bine) incat o buna bucata de drum am mers teleghidata dupa el cu privirea atintita in ceafa lui.

Cum locuim pe aceeasi strada ne intalnim destul de des si am reusit sa tin evidenta tuturor schimbarilor de coafura. De-a lungul anilor a avut parul verde, blond, lung, scurt, castaniu, in doua culori, etc. Intr-o vreme pentru ca lua autobuzul din statia care se afla in apropierea blocului meu, ii invatasem programul si faceam in asa fel incat sa ma sincronizez cu el macar o data pe saptamana ca sa nu ratez nici o schimbare.

Din pacate, in ultimii ani s-a cumintit iar culoarea parului a fost pana astazi (cand l-am vazut eu) satenul lui natural, dar la fel de carliontat ca intotdeauna.

Pentru prima data in cei 12 ani, astazi nu l-am recunoscut pana cand nu am trecut pe langa el si mi-a zambit pentru ca si de data aceasta (ca de fiecare data cand il vad) ma uitam (fara sa-mi dau seama) fix in ochii lui. Astazi jumatate din fascinatia mea a fost facuta K.O. pentru ca a decis sa se tunda zero, si oricat de mult imi plac mie barbatii rasi pe cap si oricat de bine i-ar sta lui, claia aceea de par era minunata si in mintea mea era (impreuna cu privirea) semnatura lui personala.

Astazi, cel pe care acum multi ani prietena mea cea mai buna l-a poreclit Weird Guy, a devenit Normal Guy.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *