Schimbari placute

Am avut ocazia de curand sa ma revad cu o fosta colega din liceu. Au trecut 10 ani de cand ne-am vazut ultima oara, iar in tot acest timp am stiut una de celalalta doar cu ajutorul internetului, fara a interactiona vreodata macar virtual.

Intamplator acum 1 an m-a abordat cu o intrebare despre un personaj din desenele Tom si Jerry.  Era o informatie ce i-ar fi fost utila pentru fetita ei care avea in acel moment cateva luni. Din pacate, am scotocit prin sertarele mintii fara succes. Dar m-a facut curioasa. Era una dintre putinele mamici moderne, care cauta ceva la 2 noaptea ca sa ii faca o bucurie copilului ei cand se va trezi dimineata. Am inceput sa-i urmaresc mai des pagina de Fb si am fost uimita de cat de frumos isi creste fetita.

In anii de liceu nu am fost prea apropiate, desi in putinele momente petrecute impreuna i-am simpatizat atat pe ea, cat si pe cel care peste ani i-a devenit sot. Sunt un exemplu pozitiv de cuplu care poate trece impreuna peste orice, indiferent cat de greu ar fi. Sunt doi oameni realizati, cu un copil frumos, o casa minunata cumparata din propria agoniseala si nu din imprumuturi la banca.

Zgubilitica, caci asa imi place sa o alint pe fetita lor, este absolut adorabila. Este un copil cochet, educat, sociabil si pentru doar un anisor:  foarte ordonat (isi pune jucariile singura din exact acelasi loc de unde le-a luat). Daca toti copiii ar fi ca ea, mi-ar fi drag sa stau cu ei toata ziua. Dar cum am vazut copii de 3 ani care il intrec in rautati pe Denis – pericol public, nu pot spune ca gasesc rabdarea de a sta cu astfel de “monstri” prea des.

Pe de alta parte nici macar nu poti da vina pe copil, pentru ca e clar ca nu-i direct responsabil de propria-i educatie. Insa as amenda parintii care-si neglijeaza copilul intr-atat incat sa ajunga sa distruga toata mobila din casa si sa faca atat de multe prostii incat sa aibe o bona noua in fiecare luna.

Una peste alta, oamenii ca cei pe care m-am bucurat sa-i revad dupa atatia ani imi dau speranta ca exista totusi o sansa (cat de mica) sa nu ne cretinizam chiar toti.

Sunt curioasa sa aflu cum au evoluat si restul colegelor mele. Voi reconsidera posibilitatea de a participa la o reuniune a clasei mele din liceu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *